Pe urmele trecutului se lanseaza Jonathan Safran Foer, autorul si eroul romanului, ca multi altii din generatia lui. Incearca sa gaseasca femeia dintr-o poza veche, femeie care se pare ca salvase bunicul lui de soarta suferita de tot shtetl-ul lui ucrainian - Shoah. Vrea sa “ilumineze”, termen folosit de ghidul lui local intr-o engleza imperfecta si bufona, trecutul si prezentul.
Trei straturi narative se impletesc in roman intr-un tesut complex; personajele misuna, povestile, destinele se suprapun, se inlantuie, ideile si imaginatia debordeaza. Pagini umoristice sunt urmate de pasaje emotionante, le-am citit cu lacrimi de veselie si tristete, cucerita de inteligenta si sensibilitatea acestui scriitor tanar american.
Filmul realizat pe baza cartii aminteste in mod vag de roman, si este, ca opera cinematografica, o deceptie
aparut in 2005, e povestea unui baiat de 9 ani care si-a pierdut tatal in catastrofa din 11 Septembrie 2001. Interesanta si originala, cartea, dupa parerea mea, nu are elanul si substanta primului roman.
Ambele carti au fost traduse in germana si franceza. Getta