Citind si, in ciuda evidentei, sperand ca totul este o fictiune si inevitabilul nu se va produce, ne zbuciumam impreuna cu aceasta tanara dotata si sensibila.
Cum sa intelegi ceea ce nu e de inteles? Nemtii, oameni de cultura, se comporta ca neoameni? Hélène continua sa studieze, sa asculte si sa faca muzica, sa invete germana!
Familia Berr ar fi putut macar sa incerce sa fuga, sa se salveze. Au ramas pe loc.
Ce inseamna pentru o familie de intelectuali, care nu mai asociaza cu iudaismul mai nimic, sa fie persecutati pentru ca s-au nascut evrei?
Helene devine activa in Union générale des israélites de France, UGIF, se ocupa de copiii celor deportati, face legatura intre cei plecati si cei ramasi, inca ... O binefacere pentru multi, dar oare nu si colaborare?
In martie 1944 Hélène e transportata la Auschwitz impreuna cu parintii ei. Nici unul nu supravietuieste. Ea va fi evacuata la Bergen-Belsen, unde, bolnava de tifus, moare in aprilie 1945, cateva zile inainte de eliberare. Vocea ei luminoasa ne povesteste despre cum a fost si a trait, despre tot ce a putut crea spiritul uman mai frumos si mai sordid. Getta
Cum sa intelegi ceea ce nu e de inteles? Nemtii, oameni de cultura, se comporta ca neoameni? Hélène continua sa studieze, sa asculte si sa faca muzica, sa invete germana!
Familia Berr ar fi putut macar sa incerce sa fuga, sa se salveze. Au ramas pe loc.
Ce inseamna pentru o familie de intelectuali, care nu mai asociaza cu iudaismul mai nimic, sa fie persecutati pentru ca s-au nascut evrei?
Helene devine activa in Union générale des israélites de France, UGIF, se ocupa de copiii celor deportati, face legatura intre cei plecati si cei ramasi, inca ... O binefacere pentru multi, dar oare nu si colaborare?
In martie 1944 Hélène e transportata la Auschwitz impreuna cu parintii ei. Nici unul nu supravietuieste. Ea va fi evacuata la Bergen-Belsen, unde, bolnava de tifus, moare in aprilie 1945, cateva zile inainte de eliberare. Vocea ei luminoasa ne povesteste despre cum a fost si a trait, despre tot ce a putut crea spiritul uman mai frumos si mai sordid. Getta
Aprilie 1942, Paris.
Hélène, 21 de ani, e fericita. A obtinut o dedicatie de la poetul venerat Paul Valery! Aceasta fata deosebita gaseste atatea motive de bucurie: iubeste viata, cerul si pamantul, plimbarile in Jardin du Luxembourg si pe strazile Parisului, literatura (are diploma de la Sorbonne in literatura engleza) si muzica (canta la vioara impreuna cu prieteni). Proaspat indragostita, Helene se exclama: “Ieri, in Aubergenville, (familia Berr are o casa la tara) a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.”
Jurnalul lui Hélène Berr a fost publicat pentru prima data in 2008, prefatat de Patrick Modiano. A fost salutat ca un document unic, de aceeasi factura ca jurnalul lui Anne Frank, o marturie despre frumusetea unui suflet in vremuri crancene. Simplitatea, candoarea, autenticitatea caracterizeaza insemnarile lui Hélène, menite pentru logodnicul ei, nu pentru publicare.
Prigoana hitlerista se instaureaza treptat, studenta de la Sorbonne iese pentru prima oara cu steaua galbena pe vesta, interdictiile se inmultesc, cunoscuti, prieteni incep sa dispara, deportati la Drancy, locul de distributie in directia lagarelor de concetrare. Hélène noteaza tot, fara patos, dar cu toata oroarea ce o simte in fata barbariei.
Hélène, 21 de ani, e fericita. A obtinut o dedicatie de la poetul venerat Paul Valery! Aceasta fata deosebita gaseste atatea motive de bucurie: iubeste viata, cerul si pamantul, plimbarile in Jardin du Luxembourg si pe strazile Parisului, literatura (are diploma de la Sorbonne in literatura engleza) si muzica (canta la vioara impreuna cu prieteni). Proaspat indragostita, Helene se exclama: “Ieri, in Aubergenville, (familia Berr are o casa la tara) a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.”
Jurnalul lui Hélène Berr a fost publicat pentru prima data in 2008, prefatat de Patrick Modiano. A fost salutat ca un document unic, de aceeasi factura ca jurnalul lui Anne Frank, o marturie despre frumusetea unui suflet in vremuri crancene. Simplitatea, candoarea, autenticitatea caracterizeaza insemnarile lui Hélène, menite pentru logodnicul ei, nu pentru publicare.
Prigoana hitlerista se instaureaza treptat, studenta de la Sorbonne iese pentru prima oara cu steaua galbena pe vesta, interdictiile se inmultesc, cunoscuti, prieteni incep sa dispara, deportati la Drancy, locul de distributie in directia lagarelor de concetrare. Hélène noteaza tot, fara patos, dar cu toata oroarea ce o simte in fata barbariei.
