Herta Muller, nascuta in 1953 in Banat, eleva la Liceul Lenau, absolventa a Universitatii din Timisoara, sectia de literatura germana si romana, membra in cenaclul literar Aktionsgruppe Banat, hartuita de Securitate in anii ’80, a primit Premiul Nobel pentru literatura in 2009. Juriul Academiei din Stockholm si-a motivat decizia prin "densitatea poeziei si sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezradacinatilor".
Cum premiul Nobel este menit pentru cvasi « nemuritori », ne trece un fior cand ne gandim ca am pasit pe aceleasi poteci de-a lungul Begai, ca am urcat treptele aceleiasi universitati, ca am mancat inghetata la Violeta, am respirat acelasi aer ca si premiata. Totusi, cand ne scufundam intr-o carte de Herta Müller, e recomandabil sa facem abstractie de datele biografice si sa abordam romanul ca o opera literara in sine.
De la bun inceput, Der Fuchs war damals schon der Jäger ("Deja pe atunci, vulpea era vanator" - traducere ad literam) ne surprinde prin forma. In primele capitole nu avem o naratiune, ci imagini, instantanee, senzatii. Bajbaim intr-o bezna strapunsa de jeturi de lumina care decupeaza segmente percepute cu intensitate dureroasa.
Cum premiul Nobel este menit pentru cvasi « nemuritori », ne trece un fior cand ne gandim ca am pasit pe aceleasi poteci de-a lungul Begai, ca am urcat treptele aceleiasi universitati, ca am mancat inghetata la Violeta, am respirat acelasi aer ca si premiata. Totusi, cand ne scufundam intr-o carte de Herta Müller, e recomandabil sa facem abstractie de datele biografice si sa abordam romanul ca o opera literara in sine.
De la bun inceput, Der Fuchs war damals schon der Jäger ("Deja pe atunci, vulpea era vanator" - traducere ad literam) ne surprinde prin forma. In primele capitole nu avem o naratiune, ci imagini, instantanee, senzatii. Bajbaim intr-o bezna strapunsa de jeturi de lumina care decupeaza segmente percepute cu intensitate dureroasa.
Ca secventele cinematografice se insiruie scenele : un peisaj citadin dezolant, scene cotidiene, ca vizita la coafor si croitoreasa, cineva mananca un mar, o profesoara strange caietele elevilor. O realitate anodina, daca nu ar fi imaginile de o forta agresiva. In aceasta lume, plopii sunt cutite, cladirile sunt legate cu sarme si tevi de centrul orasului, obrajii copilului miros ca fructele statute, florile sunt vestede sau zdrobite, gandacii sunt satui, rugina distruge tot. Umbra a parasit obiectele si oamenii, carora le apartinuse. Stilul ar putea fi considerat simplu, daca nu ar fi frazele dense, parca smulse cu clestele, limbajul care icneste, nu curge, cuvintele care scrasnesc, ciocanesc, zgarie, scartaie.
Abia la jumatatea cartii incepem sa intelegem firul naratiunii. Adina este profesoara in ultimul an al dictaturii ceausiste. Insoteste copiii la munca voluntara pe camp, (noi, studente in anul II la facultate mergeam la castratul porumbului), ii indeamna sa manance rosii pe saturate, ca nu au voie sa ia acasa si ii scapa o fraza despre exploatarea minorilor. Directorul scolii aude remarca si sesizeaza securitatea. Adina se simte haituita, observa cu groaza cum blana de vulpe in fata patului ei este treptat mutilata, semn ca securistii au intrat in locuinta.
Prin prisma femeii panicate vedem societatea romaneasca in ultimele zile ale regimului Ceausescu. Mizeria, lipsa, umilintele, coruptia, specula otravesc viata. Oamenii nu au decat un gand: cum sa treaca Dunarea, sa scape. Dictatorul este omniprezent. Suvita de par pe frunte si negrul din ochi observa, controleaza, reprima.
Pe parcursul romanului, Herta Müller abandoneaza deseori genul epic si creeaza un stil care ii este propriu. Cartea are numeroase pasaje poetice, in unele am avut impresia ca aud cadenta din Todesfuge de Paul Celan. Mi s-a parut totusi ca unele imagini sunt construite, efortul de creatie e prea vizibil, iar produsul devine artificial. Groaza, durerea, scarba sunt profunde si persistente, repetarea obsesiva, halucinanta a cosmarului infernului ceausist ne patrunde. Dar de la poezie pana la patos si demagogie este un pas marunt. Acuitatea durerii se toceste prin repetitie, cititorul e prea obosit sa mai raspunda cu empatie.
Asteptam in fiecare an cu nerabdare si curiozitate sa se anunte premiatii Nobel. Stim ca Philip Roth e pe lista candidatilor de ani de zile, iar Amos Oz se pare ca era in capul listei anul acesta. Sa vedem ce aduce anul…
Getta Neumann
Abia la jumatatea cartii incepem sa intelegem firul naratiunii. Adina este profesoara in ultimul an al dictaturii ceausiste. Insoteste copiii la munca voluntara pe camp, (noi, studente in anul II la facultate mergeam la castratul porumbului), ii indeamna sa manance rosii pe saturate, ca nu au voie sa ia acasa si ii scapa o fraza despre exploatarea minorilor. Directorul scolii aude remarca si sesizeaza securitatea. Adina se simte haituita, observa cu groaza cum blana de vulpe in fata patului ei este treptat mutilata, semn ca securistii au intrat in locuinta.
Prin prisma femeii panicate vedem societatea romaneasca in ultimele zile ale regimului Ceausescu. Mizeria, lipsa, umilintele, coruptia, specula otravesc viata. Oamenii nu au decat un gand: cum sa treaca Dunarea, sa scape. Dictatorul este omniprezent. Suvita de par pe frunte si negrul din ochi observa, controleaza, reprima.
Pe parcursul romanului, Herta Müller abandoneaza deseori genul epic si creeaza un stil care ii este propriu. Cartea are numeroase pasaje poetice, in unele am avut impresia ca aud cadenta din Todesfuge de Paul Celan. Mi s-a parut totusi ca unele imagini sunt construite, efortul de creatie e prea vizibil, iar produsul devine artificial. Groaza, durerea, scarba sunt profunde si persistente, repetarea obsesiva, halucinanta a cosmarului infernului ceausist ne patrunde. Dar de la poezie pana la patos si demagogie este un pas marunt. Acuitatea durerii se toceste prin repetitie, cititorul e prea obosit sa mai raspunda cu empatie.
Asteptam in fiecare an cu nerabdare si curiozitate sa se anunte premiatii Nobel. Stim ca Philip Roth e pe lista candidatilor de ani de zile, iar Amos Oz se pare ca era in capul listei anul acesta. Sa vedem ce aduce anul…
Getta Neumann
