Radu Mihaileanu este fiul lui Mordechai Buchmann, jurnalist evreu si comunist, care dupa razboi isi schimba numele in Ion Mihaileanu. In 1980, Radu Mihaileanu fuge din Romania si se instaleaza in Franta. Devine cunoscut cu filmul Train de vie in 1998, povestea unui grup de sateni evrei care organizeaza un tren de deportare fals, sperand sa scape astfel de deportare.
Filmul Va, vis et deviens, prezinta destinul evreilor etiopieni in Israel. Ambele filme au fost dinstinse cu un César pentru cel mai bun scenariu.
Filmul Le Concert a intrat in salile de cinema in noiembrie 2009 si spectatorii par sa-l agreeze.
In anii 1980, in epoca lui Brejnev, Andrei Filipov era un dirijor de renume al orchestrei de la Bolshoi. Brejnev concediaza muzicienii evrei, Andrei se solidarizeaza cu ei si e de asemenea concediat. Violonista solista Lea e deportata impreuna cu sotul Ithak in Siberia unde pier amandoi.
30 de ani mai tarziu, Andrei este angajat ca maturator la Bolshoi, cand ii cade in mana un fax adresat directorului, cu o invitatie pentru orchestra de la Bolshoi sa dea un concert in Teatrul de Châtelet la Paris. Andrei are ideea sa intruneasca fostii colegi si in doua saptamani sa dea un concert de Ceaikovski la Paris, avand ca solista pe o violonista franceza, tanara si talentata.
O surpriza dupa alta : 30 de ani dupa ce a fost concediat, Andrei este tot maturator, de parca intre timp nu a fost perestroika si Gorbaciov. Violoncelistul evreu devine sofer de ambulanta si plange dupa sotia si copiii pe care nu a vrut sa-i urmeze in Israel. Dar le trimite bani (sic) regulat. Muzicienii care nu au luat un instrument in mana timp de 30 de ani, sunt capabili sa joace la perfectie. Am inteles ca erau muzicieni evrei, dar cand ajung la Paris, beau, tipa cantece tiganesti ca intr-o scena de Emir Kusturica, minus autenticitatea. Tanara violonista afla la 29 de ani ca este fiica lui Lea si Ithak, ceea ce s-a tinut mare secret. De ce ? Poate sa-mi explice cineva de ce trebuia sa fie tinut secret ca parintii ei au fost muzicieni evrei, care au pierit din cauza prigoanei comuniste ? In Franta din anii 80 ?
Mihaileanu nu se sinchiseste de plauzibilitatea actiunii sau a caracterelor, e dreptul lui, si obtine uneori efecte comice. Penduleaza intre melodrama si farsa, si nici una, nici alta nu ii reusesc. Acumuleaza exagerarile, de parca cu cat actiunea si caracterele sunt mai neverosimile, cu atat mai mult devin acceptabile. Exista momente de ilaritate, iar ultima scena e o melodrama reusita, cu muzica superba, meritul lui Ceaikovski, si lacrimi in abundenta. Totusi, dupa film, sentimentul dominant pe care-l aveam era de nedumerire si consternare.
Getta
Filmul Va, vis et deviens, prezinta destinul evreilor etiopieni in Israel. Ambele filme au fost dinstinse cu un César pentru cel mai bun scenariu.
Filmul Le Concert a intrat in salile de cinema in noiembrie 2009 si spectatorii par sa-l agreeze.
In anii 1980, in epoca lui Brejnev, Andrei Filipov era un dirijor de renume al orchestrei de la Bolshoi. Brejnev concediaza muzicienii evrei, Andrei se solidarizeaza cu ei si e de asemenea concediat. Violonista solista Lea e deportata impreuna cu sotul Ithak in Siberia unde pier amandoi.
30 de ani mai tarziu, Andrei este angajat ca maturator la Bolshoi, cand ii cade in mana un fax adresat directorului, cu o invitatie pentru orchestra de la Bolshoi sa dea un concert in Teatrul de Châtelet la Paris. Andrei are ideea sa intruneasca fostii colegi si in doua saptamani sa dea un concert de Ceaikovski la Paris, avand ca solista pe o violonista franceza, tanara si talentata.
O surpriza dupa alta : 30 de ani dupa ce a fost concediat, Andrei este tot maturator, de parca intre timp nu a fost perestroika si Gorbaciov. Violoncelistul evreu devine sofer de ambulanta si plange dupa sotia si copiii pe care nu a vrut sa-i urmeze in Israel. Dar le trimite bani (sic) regulat. Muzicienii care nu au luat un instrument in mana timp de 30 de ani, sunt capabili sa joace la perfectie. Am inteles ca erau muzicieni evrei, dar cand ajung la Paris, beau, tipa cantece tiganesti ca intr-o scena de Emir Kusturica, minus autenticitatea. Tanara violonista afla la 29 de ani ca este fiica lui Lea si Ithak, ceea ce s-a tinut mare secret. De ce ? Poate sa-mi explice cineva de ce trebuia sa fie tinut secret ca parintii ei au fost muzicieni evrei, care au pierit din cauza prigoanei comuniste ? In Franta din anii 80 ?
Mihaileanu nu se sinchiseste de plauzibilitatea actiunii sau a caracterelor, e dreptul lui, si obtine uneori efecte comice. Penduleaza intre melodrama si farsa, si nici una, nici alta nu ii reusesc. Acumuleaza exagerarile, de parca cu cat actiunea si caracterele sunt mai neverosimile, cu atat mai mult devin acceptabile. Exista momente de ilaritate, iar ultima scena e o melodrama reusita, cu muzica superba, meritul lui Ceaikovski, si lacrimi in abundenta. Totusi, dupa film, sentimentul dominant pe care-l aveam era de nedumerire si consternare.
Getta
