Drumul care conduce la Mémorial de la Shoah in plin centrul Parisului este o straduta infundata. Pe dreapta se ridica un zid, Le Mur des Justes, acoperit cu placi de cupru pe care sunt incrustate numele celor drepti intre popoare, care au ajutat si au salvat, cu riscul vietii lor, semenii lor evrei in primejdie de moarte.
Pe cele doua cladiri din stanga, sunt instalate microfoane care capteaza zgomotele, murmurul, rasuflarea strazilor din jur, modifica si amplifica sunetele nedeslusite, pe care trecatorul le percepe de parca ar veni de departe, din alte vremuri. Aceasta opera sonora este creatia artistilor Miriam Bächström si Carsten Höller in memoria celor 11.400 copii care au fost deportati din Franta spre lagarele de concentrare naziste.
Cladirea vizavi de intrarea in Memorial este o scoala. In fata, palcuri de adolescenti stau palavragind, unii se harjonesc, cativa baieti bat mingea. Am petrecut o vreme in fata listelor cu numele celor care au stiut sa ramana oameni, am ascultat omagiul sonor adresat amintirii copiilor, am privit tinerii. Am pasit in Memorial cu temeri parca atenuate.
Cladirea vizavi de intrarea in Memorial este o scoala. In fata, palcuri de adolescenti stau palavragind, unii se harjonesc, cativa baieti bat mingea. Am petrecut o vreme in fata listelor cu numele celor care au stiut sa ramana oameni, am ascultat omagiul sonor adresat amintirii copiilor, am privit tinerii. Am pasit in Memorial cu temeri parca atenuate.
Prima expozitie pe care am vizitat-o a fost despre poetul, dramaturgul, cineastul si filozoful
B. Fundoianu / Benjamin Fondane, fiul lui Isaac Wechsler si al Adelei Schwarzfeld, s-a nascut la Iasi, pe data de 14 noiembrie 1898, într-o familie de intelectuali. Debuteaza în periodice românesti si evreiesti, unde publica poeme si traduceri din limba idis, semnând, pentru întâia oara, B. Fundoianu, dupa toponimul Fundoaia, localitatea de provenienta a tatalui. În decembrie 1923, emigreaza în Franta, unde, câteva luni mai târziu, îl va întâlni pe Lev Sestov, filosoful de origine rusa, a carui gândire îl va marca pentru totdeauna. În 1931, se casatoreste cu Geneviève Tissier (1904-1954). Este o perioada de exceptional elan creator, în care autorul de origine româna, devenit Benjamin Fondane, îsi concepe opera în limba franceza, doar partial publicata în timpul vietii.
În martie 1944, ca urmare a unui denunt, este arestat, împreuna cu sora sa, Lina, si închis în lagarul de la Drancy. Câtiva prieteni obtin eliberarea lui Fondane, care însa nu accepta sa paraseasca lagarul fara Lina. La 30 mai 1944, sunt deportati împreuna la Auschwitz. Urma Linei se pierde. Fondane va fi gazat pe data de 2 sau 3 octombrie 1944.
Manuscrise, articole de ziar, scrisori, fotografii, carti publicate in Romania si apoi in Franta, traseaza parcursul acestui artist talentat si redau in parte macar gandirea si omenia lui.
La Bucuresti face parte din grupul de avangarda cu Ion Vinea, Sasa Pana, Marcel Ianco si Filip Brunea-Fox. La Paris, printre prietenii lui se numara Brancusi, Man Ray, Victor Brauner, care ii fac si portretul. Are contact cu Emil Cioran (care se indeparteaza de pozitia antisemita de la inceputul carierei sale), cu Tristan Tsara, André Breton. E atras de dadaism, de suprarealism, apoi de filozofia existentiala a lui Lev Sestov.
In Romania, publica articole la diferite reviste, Rampa, Unu, Viata noastra, reviste evreiesti, precum si prima culegere de poeme, Privelisti. La Paris scrie piese de teatru, eseuri, poezii. Identitatea lui de evreu cu tot ce incumba aceasta apartenenta ii patrunde gandirea. Chagall creeaza, scrie Fondane, «un paradis de misère, d'ail et de pogroms, un paradis de brocante où l'on prie un Dieu très ancien, un Dieu de marché aux puces.» (1934, Cahiers juifs), « un paradis de mizerie, usturoi si pogromuri, un paradis de brocanta unde te rogi la un Dumnezeu stravechi, un Dumnezeu al pietii de vechituri ».
In volumul de poezii Ulysse (1933) domina personajul Ulise, vesnicul ratacitor : « Juif, naturellement, tu étais Juif, Ulysse » (Evreu, bineinteles, evreu ai fost, Ulise)
In plina efervescenta creativa, la varsta de 46 de ani Benjamin Fondane piere la Birkenau. Ar fi putut sa fie salvat din lagarul de la Drancy, dar dintr-un elan de dragoste si abnegatie a refuzat sa-si abandoneze sora. Sacrificiu care nu isi pierde sensul, in ciuda esecului. Un Celan, un Primo Levi, un Stefan Zweig sau un Jean Amery au supravietuit Holocaustului, dar nu mostenirii sale morale si psihice.
Reproduc cateva versuri de acest poet prea putin cunoscut:
În martie 1944, ca urmare a unui denunt, este arestat, împreuna cu sora sa, Lina, si închis în lagarul de la Drancy. Câtiva prieteni obtin eliberarea lui Fondane, care însa nu accepta sa paraseasca lagarul fara Lina. La 30 mai 1944, sunt deportati împreuna la Auschwitz. Urma Linei se pierde. Fondane va fi gazat pe data de 2 sau 3 octombrie 1944.
Manuscrise, articole de ziar, scrisori, fotografii, carti publicate in Romania si apoi in Franta, traseaza parcursul acestui artist talentat si redau in parte macar gandirea si omenia lui.
La Bucuresti face parte din grupul de avangarda cu Ion Vinea, Sasa Pana, Marcel Ianco si Filip Brunea-Fox. La Paris, printre prietenii lui se numara Brancusi, Man Ray, Victor Brauner, care ii fac si portretul. Are contact cu Emil Cioran (care se indeparteaza de pozitia antisemita de la inceputul carierei sale), cu Tristan Tsara, André Breton. E atras de dadaism, de suprarealism, apoi de filozofia existentiala a lui Lev Sestov.
In Romania, publica articole la diferite reviste, Rampa, Unu, Viata noastra, reviste evreiesti, precum si prima culegere de poeme, Privelisti. La Paris scrie piese de teatru, eseuri, poezii. Identitatea lui de evreu cu tot ce incumba aceasta apartenenta ii patrunde gandirea. Chagall creeaza, scrie Fondane, «un paradis de misère, d'ail et de pogroms, un paradis de brocante où l'on prie un Dieu très ancien, un Dieu de marché aux puces.» (1934, Cahiers juifs), « un paradis de mizerie, usturoi si pogromuri, un paradis de brocanta unde te rogi la un Dumnezeu stravechi, un Dumnezeu al pietii de vechituri ».
In volumul de poezii Ulysse (1933) domina personajul Ulise, vesnicul ratacitor : « Juif, naturellement, tu étais Juif, Ulysse » (Evreu, bineinteles, evreu ai fost, Ulise)
In plina efervescenta creativa, la varsta de 46 de ani Benjamin Fondane piere la Birkenau. Ar fi putut sa fie salvat din lagarul de la Drancy, dar dintr-un elan de dragoste si abnegatie a refuzat sa-si abandoneze sora. Sacrificiu care nu isi pierde sensul, in ciuda esecului. Un Celan, un Primo Levi, un Stefan Zweig sau un Jean Amery au supravietuit Holocaustului, dar nu mostenirii sale morale si psihice.
Reproduc cateva versuri de acest poet prea putin cunoscut:
|
|
|
De ce Te-ascunzi în ploaie si furtuni când esti în toate oasele din mine? Sunt nopti în care stelele fac semne
… as vrea sa fie semne de la Tine (“Psalmul lui Adam”)
… as vrea sa fie semne de la Tine (“Psalmul lui Adam”)
Ma doare linistea crescuta-n mine -
ma doare întunericul crescut,
ca o mocirla-n care dorm pe vine
bivolii negri de necunoscut.
O umbra parca mi-a fugit din trup,
si-n seara asta mi-i atât de bine,
ca parca-as vrea cu mânele sa rup
urzicile care-au crescut în mine.
(Ore de vizita, din volumul „Privelisti”,1922)
ma doare întunericul crescut,
ca o mocirla-n care dorm pe vine
bivolii negri de necunoscut.
O umbra parca mi-a fugit din trup,
si-n seara asta mi-i atât de bine,
ca parca-as vrea cu mânele sa rup
urzicile care-au crescut în mine.
(Ore de vizita, din volumul „Privelisti”,1922)
Un jour viendra, c'est sûr, de la soif, apaisée,
nous serons au-delà du souvenir, la mort aura
parachevé les travaux de la haine,
je serais un bouquet d'orties sous vos pieds,
alors, eh bien, sachez que j'avais un visage
comme vous. Une bouche qui priait comme vous.
("Préface en prose", L'Exode, in Le mal des fantômes)
nous serons au-delà du souvenir, la mort aura
parachevé les travaux de la haine,
je serais un bouquet d'orties sous vos pieds,
alors, eh bien, sachez que j'avais un visage
comme vous. Une bouche qui priait comme vous.
("Préface en prose", L'Exode, in Le mal des fantômes)
A doua expozitie pe care am vizitat-o este despre