Distins cu premiul Ophir (Oscar-ul israelian) in 6 categorii in 24 septembrie 2008
Un bun prieten al cineastului Ari Folman ii destainuie ca e chinuit de cosmaruri in care 26 de dulai il urmaresc, o reminiscenta clara de pe vremea cand a luptat in primul razboi din Liban. Cei 26 de caini erau cainii pe care i-a omorat, pentru ca latratul lor sa nu tradeze prezenta soldatilor israelieni in sat, in cautarea teroristilor. Ascultandu-si prietenul, Ari Folman realizeaza ca a ocultat practic toate amintirile din aceasta perioada, amintirile despre lupte cat si despre masacrele de la Sabra si Shatila. Acesta este punctul de pornire pentru documentarul de animatie
Vals cu Bashir
Un bun prieten al cineastului Ari Folman ii destainuie ca e chinuit de cosmaruri in care 26 de dulai il urmaresc, o reminiscenta clara de pe vremea cand a luptat in primul razboi din Liban. Cei 26 de caini erau cainii pe care i-a omorat, pentru ca latratul lor sa nu tradeze prezenta soldatilor israelieni in sat, in cautarea teroristilor. Ascultandu-si prietenul, Ari Folman realizeaza ca a ocultat practic toate amintirile din aceasta perioada, amintirile despre lupte cat si despre masacrele de la Sabra si Shatila. Acesta este punctul de pornire pentru documentarul de animatie
Vals cu Bashir
De unde vine titlul ? Asasinarea presedintelui libanez Bashir Gemayel in 1982 doua saptamani dupa ce a fost ales, a fost urmata de recrudescenta luptelor si de masacrele in lagarele de palestinieni, comise de falangistii libanezi cu consimtamantul tacit al armatei israeliene. Valsul in film e „dansul“ macabru al unui soldat israelian sub focul mitralierelor, pe muzica de Chopin, estetica acestui act subliniind oroarea violentei.
Animatia este desenata de mana, fara ambitia de a imita realitatea. Dimpotriva, personajele avanseaza cu miscari lente, ireale, parca paralizate de teama si sentimentul vinovatiei. Totul are un caracter oniric, de cosmar obsedant. Daca imaginea nu e realista, vocile fostilor combatanti sunt de cele mai multe ori autentice. Aflam ca unul a tras in caini, pentru ca toti stiau ca nu e capabil sa faca rau unui om. Altul ramane baietelul scump al mamei. Iar Ari Folman are sensibilitatea unui descendent dintr-o familie de supravietuitori ai Holocaustului.
Dupa vizionare, am avut sentimentul acut ca deceniile de razboi si violenta, de tensiune si lupta pentru existenta sunt si mai insuportabile pentru israelieni decat pentru orice alt popor. Am avut de asemenea convingerea ca, daca exista o solutie posibila pentru pace, Israelul va sti sa o realizeze.
Va recomand filmul cu caldura, este excellent ! GN
Animatia este desenata de mana, fara ambitia de a imita realitatea. Dimpotriva, personajele avanseaza cu miscari lente, ireale, parca paralizate de teama si sentimentul vinovatiei. Totul are un caracter oniric, de cosmar obsedant. Daca imaginea nu e realista, vocile fostilor combatanti sunt de cele mai multe ori autentice. Aflam ca unul a tras in caini, pentru ca toti stiau ca nu e capabil sa faca rau unui om. Altul ramane baietelul scump al mamei. Iar Ari Folman are sensibilitatea unui descendent dintr-o familie de supravietuitori ai Holocaustului.
Dupa vizionare, am avut sentimentul acut ca deceniile de razboi si violenta, de tensiune si lupta pentru existenta sunt si mai insuportabile pentru israelieni decat pentru orice alt popor. Am avut de asemenea convingerea ca, daca exista o solutie posibila pentru pace, Israelul va sti sa o realizeze.
Va recomand filmul cu caldura, este excellent ! GN
Vals cu Bashir
