Evreu ratacitor
Sa vin acasa-n tara altuia
Sa vin la straini, privit strain
īn tara mea.
Sa fiu primit, si aici si acolo,
Drept veneticul.
Sa ratacesc mereu īntre tarile mele,
Evreu ratacitor ce sunt
Dincolo de granitele pamānturilor.
Pastrānd doar granitele mele:
riduri ale sufletului.

Al meu
Popor ciudat mai este si acesta…
Fiii sai plāng atunci cānd anul se schimba,
Restul lumii se bucura sub stele.
Straniu popor mai este si acesta...
Cānd i se nasc pruncii, cānd ei devin barbati,
Cānd sorocul īi cheama spre hupa,
Mamele-i plāng mereu.
Alte mame īsi cānta atunci bucuria.
Neīnteles popor mai e si acesta...
Privindu-si curajoase fiii īn ochi
Mamele rād.
Cānd pruncii pleaca, ranita pe spinarile lor fragede,
Femeile rād
Pāna se lasa noaptea.
Atunci, la umbra fotografiilor,
Ochii lor se īncercaneaza pāna se arata zorii.
Palmele lor ard telefoanele,
Īn rugaciunea mistuitoare
Ca fiul sa sune, sa rāda, sa plānga
Din locuri unde nici o mama nu si-ar trimite pruncul.

Lectie de zbor
Pentru ca am fost pe drumul acesta,
Da, doar pentru asta, tu īmi esti frate
Pentru ca ne-au intrat pietrele īn carne,
Pentru ca sāngele nostru s-a īntālnit pe caldarām,
Tu īmi esti frate.
Frate bun , frate rau
Frate prost, frate prost, frate prost
Care ai uitat
Piatra īnfipta īn carne.
Am fost fum īmpreuna,
Nu īntelegi ca si oase am fost īmpreuna?
Nu simti cum te striga?
Vocile lor, īnchegatul lor sānge
„laptele negru”, din Celan simtire, atunci l-am baut
Pentru secole, l-am baut
Eu zac si tu zaci
Si noi, mai ales noi, zacem
Nu sunt pietre, sunt doar oasele tale,
Ce īmi intra cu putere īn carne,
Fumul acesta sunt eu,
„Va multumim pentru lectia aceasta de zbor!
din cuptoare”
Ai īnteles fratele meu?

LECTII NETERMINATE
Omul a īnvatat sa vada pamāntul de sus
Dar nu sa zboare
Omul a īnvatat sa īnvinga timpul
Dar nu sa nu moara
Omul a invatat sa se roage
Dar nu sa se desparta de sine...

Lectii
Īti mai aduci aminte cānd ai īnvatat sa mori a dormire si
Sa dormi a moarte?
Eu stiu si anul, si ziua si ora
Si mai cu seama clipa o stiu.
Mi-e cusuta sub piele,
mi-e topita īn sānge.
mi-e dizolvata īn pori.
CUVANT
Cuvantul e o arma
Si doare.
Cuvāntul gāndit si nespus
Cuvāntul temut si tacut
Cuvāntul lama de-alama
Ce taie unde sāngele nicicānd nu se īncheaga.

Īnghitire
Mereu la rasarit de mine te gaseai
Iar eu īmi īngānam apusul.
Tu īn lumina,
Eu īn īntuneric
Tu - lumānarea mea,
Eu - umbra ta
Tu-mi īndulceai durerea cu serpii tai de foc,
Eu īti alinam lumina cu odihnitorul meu
Īntuneric.
Nu asterne griul īntre noi, te rog!
Mai bine arde-ma cu lumina ta
Mai bine topeste-te īn īntunericul meu.

DE CE GENERALIZATI?
Toti oamenii sunt la fel!
Numai noi altfel pentru ca o recunoastem...
Unele rase sunt superioare altora!
Noi suntem superiori pentru ca ne-am prins...
Toti, toate...
Noi...
Ei...
Sunt...
Suntem...
Stim ca...
Stiu...
Am cercetat...
Dumnezeu stie!

Apocalipsa surdo-muta
Coloana de munti a apelor s-a despicat,
Timpul a cazut printre ziduri de piatra
faurite de el insusi,
fara sa stie ca acolo va pieri.
Timpul a cazut si s-a spart!
Unde esti?
Nu te mai vad!
E intuneric!
Ajuta-ma sa ies de aici!
Strigara  toti īntr-un glas...
Nimeni nu mai auzea,
Strigatul mutilor īn lumea surzilor
pe toti ii cuprindea!
Ajuta-ma!
Bolboroseau gurile mute
Da, venim ar fi raspuns surzii
Daca ar fi avut idee despre ce e vorba.
Tacerea s-a lasat din plictiseala.

Mān-uire
Of, pix prea prost
Ce scrijelesti hārtia, crezānd ca o sa te elibereze
Rāndul ce-l pui pe foaie nu e nici vraci,
Nici exorcist,
Nici confesor
Intr-o chilie de celuloza.
E doar secretia ta
Fugarind gāndurile,
E doar neputinta ta
Viril mān-uita.

Slalom
Fugeau cuvintele
Sperānd īn sensul
Ce nu se-ndupleca sa mai apara.
Fugeau cuvintele cautāndu-si miezul
Pe care ele īnsele sa īl doboare
Fugeau de sine si fugeau de lume
De teama ca adunate o sa uite
De ce au fugit,
Si, amneziate, īn dictionar...
O sa se culce 
                                             (1998, Timisoara)
Luciana Friedmann

Luciana Friedmann

Back to the HOME page