Evreu ratacitor
Sa vin acasa-n tara altuia
Sa vin la straini, privit strain
în tara mea.
Sa fiu primit, si aici si acolo,
Drept veneticul.
Sa ratacesc mereu între tarile mele,
Evreu ratacitor ce sunt
Dincolo de granitele pamânturilor.
Pastrând doar granitele mele:
riduri ale sufletului.
Al meu
Popor ciudat mai este si acesta…
Fiii sai plâng atunci când anul se schimba,
Restul lumii se bucura sub stele.
Straniu popor mai este si acesta...
Când i se nasc pruncii, când ei devin barbati,
Când sorocul îi cheama spre hupa,
Mamele-i plâng mereu.
Alte mame îsi cânta atunci bucuria.
Neînteles popor mai e si acesta...
Privindu-si curajoase fiii în ochi
Mamele râd.
Când pruncii pleaca, ranita pe spinarile lor fragede,
Femeile râd
Pâna se lasa noaptea.
Atunci, la umbra fotografiilor,
Ochii lor se încercaneaza pâna se arata zorii.
Palmele lor ard telefoanele,
În rugaciunea mistuitoare
Ca fiul sa sune, sa râda, sa plânga
Din locuri unde nici o mama nu si-ar trimite pruncul.
Lectie de zbor
Pentru ca am fost pe drumul acesta,
Da, doar pentru asta, tu îmi esti frate
Pentru ca ne-au intrat pietrele în carne,
Pentru ca sângele nostru s-a întâlnit pe caldarâm,
Tu îmi esti frate.
Frate bun , frate rau
Frate prost, frate prost, frate prost
Care ai uitat
Piatra înfipta în carne.
Am fost fum împreuna,
Nu întelegi ca si oase am fost împreuna?
Nu simti cum te striga?
Vocile lor, închegatul lor sânge
„laptele negru”, din Celan simtire, atunci l-am baut
Pentru secole, l-am baut
Eu zac si tu zaci
Si noi, mai ales noi, zacem
Nu sunt pietre, sunt doar oasele tale,
Ce îmi intra cu putere în carne,
Fumul acesta sunt eu,
„Va multumim pentru lectia aceasta de zbor!
din cuptoare”
Ai înteles fratele meu?
LECTII NETERMINATE
Omul a învatat sa vada pamântul de sus
Dar nu sa zboare
Omul a învatat sa învinga timpul
Dar nu sa nu moara
Omul a invatat sa se roage
Dar nu sa se desparta de sine...
Lectii
Îti mai aduci aminte când ai învatat sa mori a dormire si
Sa dormi a moarte?
Eu stiu si anul, si ziua si ora
Si mai cu seama clipa o stiu.
Mi-e cusuta sub piele,
mi-e topita în sânge.
mi-e dizolvata în pori.
Sa vin acasa-n tara altuia
Sa vin la straini, privit strain
în tara mea.
Sa fiu primit, si aici si acolo,
Drept veneticul.
Sa ratacesc mereu între tarile mele,
Evreu ratacitor ce sunt
Dincolo de granitele pamânturilor.
Pastrând doar granitele mele:
riduri ale sufletului.
Al meu
Popor ciudat mai este si acesta…
Fiii sai plâng atunci când anul se schimba,
Restul lumii se bucura sub stele.
Straniu popor mai este si acesta...
Când i se nasc pruncii, când ei devin barbati,
Când sorocul îi cheama spre hupa,
Mamele-i plâng mereu.
Alte mame îsi cânta atunci bucuria.
Neînteles popor mai e si acesta...
Privindu-si curajoase fiii în ochi
Mamele râd.
Când pruncii pleaca, ranita pe spinarile lor fragede,
Femeile râd
Pâna se lasa noaptea.
Atunci, la umbra fotografiilor,
Ochii lor se încercaneaza pâna se arata zorii.
Palmele lor ard telefoanele,
În rugaciunea mistuitoare
Ca fiul sa sune, sa râda, sa plânga
Din locuri unde nici o mama nu si-ar trimite pruncul.
Lectie de zbor
Pentru ca am fost pe drumul acesta,
Da, doar pentru asta, tu îmi esti frate
Pentru ca ne-au intrat pietrele în carne,
Pentru ca sângele nostru s-a întâlnit pe caldarâm,
Tu îmi esti frate.
Frate bun , frate rau
Frate prost, frate prost, frate prost
Care ai uitat
Piatra înfipta în carne.
Am fost fum împreuna,
Nu întelegi ca si oase am fost împreuna?
Nu simti cum te striga?
Vocile lor, închegatul lor sânge
„laptele negru”, din Celan simtire, atunci l-am baut
Pentru secole, l-am baut
Eu zac si tu zaci
Si noi, mai ales noi, zacem
Nu sunt pietre, sunt doar oasele tale,
Ce îmi intra cu putere în carne,
Fumul acesta sunt eu,
„Va multumim pentru lectia aceasta de zbor!
din cuptoare”
Ai înteles fratele meu?
LECTII NETERMINATE
Omul a învatat sa vada pamântul de sus
Dar nu sa zboare
Omul a învatat sa învinga timpul
Dar nu sa nu moara
Omul a invatat sa se roage
Dar nu sa se desparta de sine...
Lectii
Îti mai aduci aminte când ai învatat sa mori a dormire si
Sa dormi a moarte?
Eu stiu si anul, si ziua si ora
Si mai cu seama clipa o stiu.
Mi-e cusuta sub piele,
mi-e topita în sânge.
mi-e dizolvata în pori.
CUVANT
Cuvantul e o arma
Si doare.
Cuvântul gândit si nespus
Cuvântul temut si tacut
Cuvântul lama de-alama
Ce taie unde sângele nicicând nu se încheaga.
Înghitire
Mereu la rasarit de mine te gaseai
Iar eu îmi îngânam apusul.
Tu în lumina,
Eu în întuneric
Tu - lumânarea mea,
Eu - umbra ta
Tu-mi îndulceai durerea cu serpii tai de foc,
Eu îti alinam lumina cu odihnitorul meu
Întuneric.
Nu asterne griul între noi, te rog!
Mai bine arde-ma cu lumina ta
Mai bine topeste-te în întunericul meu.
DE CE GENERALIZATI?
Toti oamenii sunt la fel!
Numai noi altfel pentru ca o recunoastem...
Unele rase sunt superioare altora!
Noi suntem superiori pentru ca ne-am prins...
Toti, toate...
Noi...
Ei...
Sunt...
Suntem...
Stim ca...
Stiu...
Am cercetat...
Dumnezeu stie!
Apocalipsa surdo-muta
Coloana de munti a apelor s-a despicat,
Timpul a cazut printre ziduri de piatra
faurite de el insusi,
fara sa stie ca acolo va pieri.
Timpul a cazut si s-a spart!
Unde esti?
Nu te mai vad!
E intuneric!
Ajuta-ma sa ies de aici!
Strigara toti într-un glas...
Nimeni nu mai auzea,
Strigatul mutilor în lumea surzilor
pe toti ii cuprindea!
Ajuta-ma!
Bolboroseau gurile mute
Da, venim ar fi raspuns surzii
Daca ar fi avut idee despre ce e vorba.
Tacerea s-a lasat din plictiseala.
Mân-uire
Of, pix prea prost
Ce scrijelesti hârtia, crezând ca o sa te elibereze
Rândul ce-l pui pe foaie nu e nici vraci,
Nici exorcist,
Nici confesor
Intr-o chilie de celuloza.
E doar secretia ta
Fugarind gândurile,
E doar neputinta ta
Viril mân-uita.
Slalom
Fugeau cuvintele
Sperând în sensul
Ce nu se-ndupleca sa mai apara.
Fugeau cuvintele cautându-si miezul
Pe care ele însele sa îl doboare
Fugeau de sine si fugeau de lume
De teama ca adunate o sa uite
De ce au fugit,
Si, amneziate, în dictionar...
O sa se culce
(1998, Timisoara)
Cuvantul e o arma
Si doare.
Cuvântul gândit si nespus
Cuvântul temut si tacut
Cuvântul lama de-alama
Ce taie unde sângele nicicând nu se încheaga.
Înghitire
Mereu la rasarit de mine te gaseai
Iar eu îmi îngânam apusul.
Tu în lumina,
Eu în întuneric
Tu - lumânarea mea,
Eu - umbra ta
Tu-mi îndulceai durerea cu serpii tai de foc,
Eu îti alinam lumina cu odihnitorul meu
Întuneric.
Nu asterne griul între noi, te rog!
Mai bine arde-ma cu lumina ta
Mai bine topeste-te în întunericul meu.
DE CE GENERALIZATI?
Toti oamenii sunt la fel!
Numai noi altfel pentru ca o recunoastem...
Unele rase sunt superioare altora!
Noi suntem superiori pentru ca ne-am prins...
Toti, toate...
Noi...
Ei...
Sunt...
Suntem...
Stim ca...
Stiu...
Am cercetat...
Dumnezeu stie!
Apocalipsa surdo-muta
Coloana de munti a apelor s-a despicat,
Timpul a cazut printre ziduri de piatra
faurite de el insusi,
fara sa stie ca acolo va pieri.
Timpul a cazut si s-a spart!
Unde esti?
Nu te mai vad!
E intuneric!
Ajuta-ma sa ies de aici!
Strigara toti într-un glas...
Nimeni nu mai auzea,
Strigatul mutilor în lumea surzilor
pe toti ii cuprindea!
Ajuta-ma!
Bolboroseau gurile mute
Da, venim ar fi raspuns surzii
Daca ar fi avut idee despre ce e vorba.
Tacerea s-a lasat din plictiseala.
Mân-uire
Of, pix prea prost
Ce scrijelesti hârtia, crezând ca o sa te elibereze
Rândul ce-l pui pe foaie nu e nici vraci,
Nici exorcist,
Nici confesor
Intr-o chilie de celuloza.
E doar secretia ta
Fugarind gândurile,
E doar neputinta ta
Viril mân-uita.
Slalom
Fugeau cuvintele
Sperând în sensul
Ce nu se-ndupleca sa mai apara.
Fugeau cuvintele cautându-si miezul
Pe care ele însele sa îl doboare
Fugeau de sine si fugeau de lume
De teama ca adunate o sa uite
De ce au fugit,
Si, amneziate, în dictionar...
O sa se culce
(1998, Timisoara)
|
