Decembrie 2008
                                                     "Filantropia"                



       Raspunzand  initiativei lui Schatteles Tibi incerc o contributie de a   salva de la uitare evenimente importante din istoria evreilor din Timisoara  tineretii generatiei mele. Imi amintesc de persoane care n-au devenit celebritati cunoscute, dar au avut o contributie importanta la viata comunitatii din oras.
      Departe de mine de a ma considera scriitor sau istoric, dar barca lui Noe a fost construita de laici, pe cind Titanicul a fost construit de specialisti. Celebritatile din Timisoara au fost amintite, daca nu toate, dar majoritatea, in  cele doua articole ale mele publicate recent. Amintirile, retrairea trecutului, incercarea de a pastra in memoria colectiva evenimente si de a le transmite macar partial si generatiilor mai tinere e caracteristicul persoanelor in virsta.
      Si acum la treaba!
      Este vorba de perioada intre anii 1945-1948.
      Dupa al doilea razboi mondial si pina la nationalizarea spitalelor in Romania in  1948, anul cind mi-am inceput si eu studiile la facultatea de medicina, au existat multi batrini bolnavi, copii si familii fara resurse materiale. Caracteristic mentalitatii evreilor si dorintei lor de a se intr-ajuta  s-a infiintat la Timisoara o policlinica care purta numele de Filantropia si era situata in apropierea strazii Odobescu. Dupa nationalizare, cladirea a devenit, impreuna cu sanatoriul "Diel", clinica de obstetrica si ginecologie a facultatii de medicina.
       In aceasta policlinica au lucrat medici evrei voluntari, printre altii Dr Naschitz, Dr Guttfreund, Dr Fried Emeric, Dr Perlstein.
Dr Naschitz era chirurgul policlinicii. Dr Guttfreund lucra ca internist, fiind si conferentiar la profesorul academician Benedict Menkes de la facultatea de anatomie patologica. L-am intilnit ultima oara la opera din Viena. Acum cativa ani a decedat.      
      
       La munca Filantropiei au avut o contributie modesta elevii de 15-16 ani Rafael Edgar, subsemnatul Gero George, si un al treilea elev, numele caruia din pacate nu-mi amintesc.
       Elevul Rafael Edgar era un an mai tinar decit mine. Dupa terminarea liceului  a reusit sa fie primit cu usurinta in anul intii de medicina. La sfirsitul anului de studii  Partidul l-a scos din facultate si a fost trimis la  Bucuresti la un curs de diplomatie, continuindu-si cariera de diplomat  in numeroase tari in strainatate. Dupa cite stiu, si-a continuat activitatea in Europa.
Grupa tinerilor a fost instruita sa administreze injectii, sa faca pansamente, sa execute activitati usoare sub supravegherea medicilor. Dr. Naschitz ne anunta din timp  cand vor avea loc operatiile si ne invita sa asistam pentru a ne familiariza  cu sala de operatie.
       Dr. Fried Emeric, care isi facuse studiile la Viena si a fost martor la Kristallnacht din 9 noiembrie 1938, a contribuit mult la munca comuna a grupei de profesionisti la cara s-au adaugat tinerii voluntari care toti impreuna au lucrat pentru un unic scop: a da nevoiasilor evrei o mina de ajutor.
       Eu m-am insurat tinar si nevrind sa cer bani de la parinti am fost bucuros sa accept oferta lui  sa lucrez ca "sora de noapte" in fabrica "Ambalajul metalic".
       Dr Fried are un fiu inginer si o fata cu doctorat si profesorat la Institutul Weizmann. Actualmente e profesoara la Universitatea Bar Ilan. Sotul dinsei e profesor in Statele Unite si continuam relatiile de prietenie cu ei, dat fiind ca dr. Fried a decedat cu ani in urma.
       Oricit de minimala a fost contributia mea personala in cadrul Filantropiei, pina in zilele de azi sint mindru ca am avut ocazia sa cunosc acesti intelectuali  idealisti evrei si sa activez in societatea lor.
       Daca exista o concluzie la aceste rinduri?
       Cred ca concluzia este ca in perioade grele tineri si batrini, profesionisti  si voluntari, bogati si saraci, intectuali vestiti si copii de liceu au stiut sa se uneasca si sa lucreze mina in mina pentru un singur scop: a ajutora si sprijini evreii la nevoie.

                                                                                                                                           Dr.Gero Gyorgy
      Dr. Fried Emeric a devenit ulterior directorul policlinicilor si a spitalelor din Timisoara.
       Dr. Perlstein lucra ca medic cardiolog. Fiul lui, ing. Perlstein Paul traieste in Israel in Rishon Lezion si a lucrat ani de zile ca detasat in Elvetia - de altfel familia este  inrudita cu familia Borgida .
      
Dr. Freund, proprietarul sanatoriului "Freund" localizat vis-a-vis de cladirea centrala a facultatii de medicina, a pus fara retributie serviciile spitalului, inclusiv sala de operatie, la dispozitia doctorului Naschitz. Dupa nationalizare, spitalul a devenit clinica de neurologie a profesorului Sager si clinica de psihiatrie a conferentiarului Pamfil.
Dr. Gero primeste un buchet de flori, dr. Fried e alaturi, sezand
Back to HOME page