Monument in Ashkelon
In memoria celor disparuti
                                 pe vasul Mefkure.


In diverse publicatii si in multe convorbiri din  Eretz Israel se sustine ca evreimea din Romania nu a facut nici o incercare de a se salva in timpul celui de al doilea razboi mondial. Aceste afirmatii sunt fundamental gresite. Comunitatile evreiesti din Romania au  facut eforturi foarte mari in vederea realizarii acestei misiuni imposibile , avand de luptat atat cu mari greutati financiare, cat si cu pozitia oficiala dusmanoasa a autoritatilor romanesti.
Din perioada 1941-1944 sunt cunoscute doua incercari de a salva grupuri mari de evrei din Romania si de a-i trimite spre Palestina pe mare. Prima incercare a fost cu vasul Struma care a plecat din Romania in decembrie 1941 si care s-a soldat cu tragedia bine cunoscuta a scufundarii vasului ca urmare a defectarii motorului principal si a refuzului autoritatilor turcesti de a acorda un ajutor elementar. In acest naufragiu au pierit aproape toti calatorii - circa 800 persoane.
A doua incercare a fost cu un grup de trei vase : Mefkure, Morino si Bulbul,  care au plecat din Romania in 3 august 1944, deci cu putin timp  inainte de armistitiul din 23 august. De aceasta data, misiunea a fost partial reusita, doua din cele trei vase au transportat calatorii in Turcia, unde  li s-a permis debarcarea si calatoria in continuare spre Palestina. Vasul Mefkure insa a fost detectat de un submarin care l-a atacat si l-a scufundat. Doar 5 din calatori si 6 dintre marinari au reusit sa se salveze, ajungand inot la unul din celelalte doua vase. Deci peste 300 de calatori au pierit (printre care si regretatul profesor Goldstein si doi  prieteni ai  celui care scrie aceste randuri).
In diverse publicatii, soarta vasului  Mefkure a fost deseori confundata cu Struma si in multe dintre amintiri victimele de pe Mefkure au fost atribuite evenimentelor de pe Struma.  De aceea am considerat necesar sa dedic aceste cateva randuri tragediei calatorilor de pe Mefkure.
Vasul Mefkure a fost o nava de origine turceasca, destinata transportului de marfa. Ea fusese achizitionata de organizatiile evreiesti care s-au ocupat in timpul razboiului cu salvarea evreilor din Europa si a fost destinata, impreuna cu vasele Bulbul si Morino, sa asigure evacuarea din Romania a cca 1000 de evrei, majoritate din Romania si o parte din Ungaria si Polonia, care au reusit sa se refugieze in Romania. Alaturi de evrei erau si cativa refugiati polonezi.
Cele trei vase au plecat din Romania in 2 august 1944, Bulbul si Morino au reusit sa ajunga in Turcia, dar Mefkure a fost interceptat de un submarin care l-a atacat si l-a scufundat. Dupa unele surse germane, submarinul ar fi apartinut de flota sovietica si ar fi avut misiunea din partea britanicilor sa impiedice plecarea evreilor catre Palestina. Dupa alte surse, tot germane, submarinele sovietice au avut misiunea de a impiedica orice circulatie de vapoare intre Romania si Turcia. Din marturiile supravietuitorilor rezulta insa ca submarinul (care nu a putut fi identificat de ei) nu a atacat vasul prin torpile (cum se afirma in documentul german), ci prin foc de artilerie, ceea ce era caracteristic tacticei submarinelor germane, care in acea perioada nu utilizau torpile pentru scufundarea unor vase neinarmate.
Din documente ale armatei germane datate din august 1944, descoperite de cercetatori din Israel, a rezultat clar ca unitatile navale germane au avut ordin de a urmari vasul Mefkure si de a-l scufunda, pentru ca pe acest vas se aflau, in afara de refugiatii evrei, si cativa ofiteri din armata poloneza, nominalizati in ordin.
Cei  5 calatori care au reusit sa se salveze prin inot pana la vasul Bulbul au ajuns in Eretz Israel impreuna cu restul de 700 calatori de pe Morino si Bulbul. Numele lor sunt : Iosef Axelrod, Hilda Wurmbrand, Ladislau Fulop, Vera Fulop, Iosef Bank.
E interesant sa redau aici povestea unui prieten, fost coleg de munca obligatorie, timisorean, pe care l-am intalnit in Haifa in 1979. Prietenul meu urma sa plece si el cu Mefkure si astepta in Constanta imbarcarea. Neavand ce face, plimbandu-se  pe strazi, s-a intalnit cu un ofiter german  care l-a recunoscut, fiind fosti colegi de scoala din Timisoara. Amandoi s-au bucurat de intalnire, iar ofiterul s-a purtat cu el foarte prietenos (ceea ce s-a mai intamplat si cu multi altii, in situatii asemanatoare, relatiile dintre evrei si germani in Timisoara ramanand mult mai bune decat in alte locuri). Dar in momentul cand prietenul meu i-a povestit de ce se afla in Constanta, ofiterul german si-a schimbat brusc atitudinea, a chemat  jandarmeria germana (Feldgendarmerie), care l-a arestat . Prietenul meu a ramas cateva zile in arestul german, dupa care a fost eliberat fara nici o explicatie. Dar cand a cautat vasul, nu l-a mai gasit, caci plecase.
De abia dupa cateva saptamani, cand a aflat de soarta tragica a vasului, a inteles ca ofiterul german ii salvase viata. Probabil era informat despre  intentiile comandamentului german.

August 2009   Tomi Laszlo
back to HOME page